Convertor online termic
Transformari ale temperaturilor
Scara Celsius, poarta numele lui Anders Celsius, astronom suedez care si-a dedicat viata observarii cerului. Inainte de a dezvolta scara Celsius, in 1742, Celsius a publicat in 1733 o carte in care detalia sute de observatii facute cu privire la fenomenul aurorei boreale. Anders Celsius s-a nascut in anul 1701 in orasul suedez Uppsala si a murit in anul 1744, la varsta de doar 43 de ani. Pe scara Celsius, punctele de inghet si fierbere ale apei sunt separate de 100 de grade. Scarile Fahrenheit si Celsius converg la −40 de grade, adica -40 °F si −40 °C reprezinta aceeasi temperatura.
Scara Delisle, a fost inventata de astronomul francez Joseph-Nicolas Delisle (1688-1768) in anul 1732. Punctul zero a scarii Delisle este egal cu punctul de fierbere a apei. Termometrul lui Delisle folosea mercurul ca fluid de lucru fapt ce-i dadea posibilitatea sa indice chiar sute de miimi. In anul 1738, Josias Weitbrecht (1702-1747) a recalibrat termometrul lui Delisle, cu doua puncte fixe, pastrand 0 grade ca punct de fierbere si punctul de 150 de grade drept punct de inghet al apei. Dupa recalibrare Weitbrecht a trimis noul termometru recalibrat mai multor oameni de stiinta, printre care se afla si Anders Celsius. Termometrul lui Delisle a fost utilizat in Rusia aproape 100 de ani.
Scara Fahrenheit, este o scara de temperatura utilizata in cadrul sistemului anglo-saxon de unitati de masura. Gradul Fahrenheit, notat cu °F, este unitatea de masura a temperaturii si diferentei de temperatura pe aceasta scara. Scara Fahrenheit a fost propusa in 1724 de catre fizicianul Daniel Gabriel Fahrenheit si numita dupa acesta. Astazi scara Fahrenheit a fost inlocuita de scara Celsius in cele mai multe tari. Este inca folosita in scopuri non-stiintifice in Statele Unite si alte cateva state, cum ar fi Belize. Se crede ca Fahrenheit a luat ca punct 0 al scalei lui, temperatura la care un amestec masic echivalent de gheata si sare se topeste si 100 (96 de fapt) temperatura interna a corpului uman. In mod foarte practic, acesta a divizat succesiv intervalul obtinut la numere pare, intai la 12 si apoi la 8, fapt care face facila realizarea practica a scarilor gradate pentru termometre, tot asa cum facil e si lucrul cu toli sau alte cateva unitati de masura nonzecimale, la care pana si cea mai mica diviziune o poti obtine prin simple „indoiri” (impartiri in doua) repetate. Formula de conversie a unei temperaturi date din grade Celsius in grade Fahrenheit si invers deriva din aplicarea unei reguli de trei (tinand cont, fireste, de decalaj) al punctelor de echivalenta binecunoscute, anume 32°F = 0°C si 212°F = 100°C.
Scara Kelvin, a fost inventata de Lord William Thomson Kelvin (26 iunie 1824 – 17 decembrie 1907) in anul 1848, si este folosita pe scara larga indeosebi in mediile academice. Lui William Thomson, fizician si inginer britanic nascut in Irlanda, i-a fost acordat titlul de Baron Kelvin in cinstea realizarilor sale, fiind deseori numit Lord Kelvin. Titlul nobiliar se refera la raul Kelvin, care traverseaza campusul Universitatii din Glasgow, Scotia, locul unde William Thomson si-a desfasurat activitatea de cercetare stiintifica. Zero absolut este o temperatura teoretica indicand un nivel energetic nul. Fiecare grad de pe scara Kelvin este egal cu un grad de pe scara Celsius, diferenta facandu-se la pozitionarea temperaturii de zero grade. In cazul scarii Celsius, 0°C este temperatura la care ingheata apa, in timp ce pentru scara Kelvin nivelul de zero grade este cel al lui zero absolut. 0°K echivaleaza cu -273.150C, iar 0°C este egal cu 273.150K. Cei mai multi oameni de stiinta prefera scara Kelvin pentru ca aceasta nu se raporteaza la punctele de schimbare a starii de agregare a apei, ci la cea mai scazuta temperatura posibil de atins zero absolut.
Scara Newton, a fost construita de Isaac Newton (1643–1727) in anul 1701. Aceasta este cea mai precisa scara termica a vremii, fiind de fapt cea care pune bazele termometrului modern. Scara lui Newton avea sase puncte fixe: punctul de inghet al apei, temperatura corpului uman, punctul de topire al cerii, punctul de fierbere al apei, punctul de topire al unui anumit aliaj si cel de topire al plumbului.
Scara Rankine, este o scara termodinamica de temperatura, denumita dupa fizicianul si inginerul englez William John Macquorn Rankine, cel care a propus-o in anul 1859. Unitatea de masura pentru temperatura de pe aceasta scara este gradul Rankine cu simbolul °R. Originea scarii Rankine, ca si a scarii Kelvin este temperatura zero absolut, dar gradul Rankine este definit ca egal cu un grad Fahrenheit, la fel cum gradul Celsius este unitatea de masura adoptata pe scara Kelvin. Temperatura −459.67 °F este egal exact cu 0 °R. Scara de temperatura Rankine are o utilizare restransa, fiind folosit pentru exprimarea temperaturii pe scara termodinamica in anumite domenii ingineresti in SUA si Canada.
Scara Reaumur este o scara termica empirica, propusa pentru prima oara in anul 1730 de catre Rene Antoine Ferchault de Reaumur. Scara utilizeaza ca puncte termometrice fixe, temperatura de inghet si temperatura de fierbere a apei. Unitatea de masura este definita ca a optzecea parte din intervalul de temperatura dintre cele doua puncte, fiind reprezentata de gradul Reaumur notat prin unul din simbolurile °Re, °Re, °R. Scara Reaumur a avut o larga utilizare in Europa, mai ales in Franta, Germania si Rusia, care insa a fost inlocuita odata cu trecerea timpului. In zilele noastre scara Reaumur are o arie de utilizare restransa, fiind utilizata mai mult pentru masurarea temperaturii laptelui si in procesul fabricarii branzei.
Scara Rømer a fost construita in anul 1701 de Ole Rømer (1644-1710). Acest termometru este unul cu lichid, mai precis cu vin rosu pe care l-a etalonat folosind un amestec de gheata si sare de bucatarie, amestec care genera o temperatura de -14 °C. Initial Rømer a atribuit punctul de 0° temperaturii unui amestec format din parti masice egale de sare de bucatarie si gheata care se topeste si punctul 12° care corespundea temperaturii corpului uman. Fiecare din cele 12 intervale au fost divizatei in 8 subdiviziuni, temperatura corpului uman fiind in final considerata 96 °F.