Convertor online al radioactivitatii
Transformari ale radioactivitatii
Radioactivitatea naturala a fost descoperita in anul 1896 de Henri Becquerel, pe cand studia luminescenta unor saruri ale uraniului, apoi in anul 1898, sotii Marie si Pierre Curie au descoperit poloniul si radiul, doua elemente cu o radioactivitate mult mai puternica decat a uraniului. Radioactivitatea artificiala a fost descoperita de sotii Irene si Frederic Joliot-Curie in anul 1934, iar apoi in 1903 Ernest Rutherford si Frederick Soddy au elaborat Legile generale ale radioactivitatii. Termenul de radioactivitate a fost folosit pentru prima data de Marie Curie.
Radioactivitatea reprezinta fenomenul fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit si radioizotop, care se transforma spontan, adica se dezintegreaza degajand energie sub forma de radiatii diverse: alfa, beta sau gama, intr-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde si o parte din masa.
Fenomenul de radioactivitate porneste de la structura atomului care are in centru un nucleu in jurul caruia orbiteaza electronii, acest nucleul este format din particule incarcate pozitiv protoni si particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toti atomii unui element chimic au acelasi numar de de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. In functie de numarul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. In interiorul nucleului actioneaza doua tipuri de forte : forta de respingere dintre protoni de natura electrica si forta de atractie dintre nucleoni de natura nucleara. Cand cele doua forte sunt in echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care contin neutroni in exces cele doua forte nu mai sunt in echilibru, iar izotopul este instabil si se dezintegreaza spontan prin emisie de radiatii.
